In lumea mea….

In lumea mea am ajuns sa caut orase imaginare, cel putin asa se vede dinafara ,si asta nu pentru ca nu as putea descrie acel oras , ci pentru ca pur si simplu nu stiu unde se afla mai exact.La ce ma ajuta ? Pai cred ca voi afla cand il voi gasi !

„Mi.am castigat ” acest drept ma duce direct in inima ca si cand un pumnal mi.a fost infipt acolo. Nu cred ca ne castigam drepturile de a fi cineva in aceasta viata, de a avea ceva sau de a trai in vreun fel, cred pur si simplu ca experimentam lucruri si situatii placute si neplacute, asa cum doar sufletul nostru stia de la inceput. Mai stiu din propria.mi experienta, ca viata nu are indrumar, si nici macar nu vine cu translator, ci te lasa sa te invarti uneori mai rau ca un orb, pana ce vei alege sa te trezesti sau nu si sa vezi ce ai de facut.

Mi.au trebuit multi ani in care nu am vazut ce puteam deveni, nu am vazut cum puteam fi, desi am primit semne, mi s-au intimplat lucruri, am trait experiente placute si multeeee neplacute, situatii grele si dureroase, asa cum poate nu ar crede cineva daca s-ar uita la mine ca as fi putut trai.

Au aparut oameni in viata mea, pe unii i.am cautat eu parca cu „lupa” o data si inca odata ca doar daca nu vezi tot, tot acolo te intorci, pana cand am reusit sa vad altfel lucrurile. Dar pentru mine, el venise in viata mea, si mai ales revenise pentru a.mi arata drumul catre ce aveam de facut mai departe, si astfel ca la 8 ani de la plecarea lui am invatat sa ma invat, am invatat sa ma ascult, am invatat sa ma vad si mai ales sa fiu atenta la mine si la abilitatile mele, aflandu-mi adevarata PUTERE.

De abia dupa 7 ani si 9 luni am reusit sa vad acel „altceva ” al meu.

Ma intorc in timp, departe, si ma uit de unde a inceput totul si vad imagini de cand eram de 7-8 ani, de cand eram in liceu, de cand eram mai apoi la munca,  nereusind sa vad niciodata mai departe de ceea ce se intimplase.

Am stiut clar atunci ca daca nu am murit in aceea noapte, Dumnezeu avea un plan cu mine clar, iar mai apoi degeaba am cerut eu moartea ca pe o scapare, pentru ca mi s-a aratat ca nu se poate. Viata nu este o jucarie pe care o ai sau nu o ai. Mi.am amintit mai apoi de cuvintele lui care imi spune.au tot timpul” tu ai ceva de facut aici , iar eu nu!”, si nu am putut sa inteleg nimic decat am reusit sa fiu suparata pentru ce s-ar intimpla cu mine daca intr-o zi lucrurile ar fi altfel.

Si da, au fost altfel, insa de atunci a inceput timpul meu de invatare, de durere, de plins, de gasire si regasire, de cautare, curatare si mai ales de intrebari, de demonstrare si  de primire a ceea ce venea de ceva vreme catre mine, si eu nu eram capabila sa vad.

Am inceput sa vad ce aveam de invatat din ce mi se intimpla, am inceput sa primesc raspunsuri, si sa fiu mai atenta la ce ma inconjoara.

Am reusit sa ajung acolo, de unde candva am „fugit” pentru ca drumul era mult prea greu de urmat, si pentru ca nu stiam ce sa fac, cel mai simplu era sa abandonez.

De exemplu: mi se incurca orele la care trebuie sa incep o lucrare, la care stiu sigur la ce ora sa fiu, insa alte doua persoane nu reusesc sa comunice, ma enervez, si vreau sa plec, dar vad programul pe usa, si cineva de linga mine imi spune sa mai stam. Ma duc sa ma gandesc si vad clar ca daca plec e iar acel „abandon” doar pentru ca asa e cel mai simplu, ma intorc si culmea totul inclusiv doamnele de acolo se schimba de parca atunci intram prima data acolo. Si as mai avea o gramada de exemple,

E greu sa fii prezent in tine, si mai ales cu tine, obisnuiti cu viteza, cu acest „acum” incat uitam sa ne oprim si sa vedem ce repetam atat de mult in ceea ce facem. Mintea noastra nu poate accepta 5 minute de stat la coada de ex pentru ca instant se enerveaza cand vede 5-6 persoane inainte, desi daca tragi aer in piept si incepi sa cauti ceva ce te relaxeaza vei observa ca brusc mai apare o vanzatoare, si ca 5 minute erau de fapt 2.

Constientiez zilnic lucruri si situatii, si ma confrunt cu altele la care nu „vad” rezolvarea, ma enervez ca doar sunt om, dar caut tot mai asiduu acel „ceva” care stiu ca e tot mai aproape de mine.

Abandonez cand ma las prinsa in acel cotidian, sau in ceea ce vrea restul lumii sa fim, si ma trezesc cand iar nu ma regasesc, ca si cand as face parte dintr-un alt Univers. De multe ori, cei de linga tine acceseaza ceea ce ai tu de rezolvat, depinzand doar de tine sa vezi ce si cum vrei sa faci.

Saptamina trecuta am realizat ca am o activitate pe care nu o fac cu bucurie 100% si musai vreau sa schimb ceva, astfel incat sa imi fie confortabil si mai ales sa devina o bucurie atata cat reusesc sa fac din ea.

Am recitit randurile de mai sus scrise acum cateva luni si lasa.te undeva in blog ca si cand ar mai trebui completat cu ceva. Si astazi am simtit ca pot completa, astazi am simtit ca lucrurile sunt altfel cu adevarat, ca am invatat DETASAREA din interior, ca am primit BUCURIA cand am reusit sa las incrancenarea a ceea ce aveam de facut sau realizat, ca din judecata nu poti crea lucruri, si ca am devenit BUCURIE, chiar daca fata mea nu exprima assta, sufeltul meu o face cu adevarat.

In lumea mea, isi face loc incet incet schimbarea, isi face loc acceptarea a puterii mele in care nu am avut incredere pana acum, isi face loc ghidarea pe care o primesc si o accept in sfarst, ne mai blocand canalul prin care primesc mesaje, doar pentru ca ascult de ceilalti, sau mai exact de ce vor spune ceilalti.

Asadar, lasa.te in LUMEA TA , descoper-o si traieste-o din plin, bucurandu-te de tot ceea ce aduce si iti arata, pentru ca avem doar O SINGURA VIATA !

LIFE IS GREAT !!!!!!