Imi pornesc muzica la telefon si cu rucsacul in spate si castile in urechi aleg sa ma plimb pana la magazinul de paine. Merg cu pasi inceti zambind si bucurandu.ma de caldura soarelui. Din cand in cand simt privirea unui trecator mirat de zambetul meu. E minunat ca nu aud vorbele celor din jur si astfel mintea mea gaseste linistea si relaxarea.
Ma trezesc din gandurile mele cand domnul din fata mea gesticuleaza privindu.ma intens. Ma opresc si imi scot castile pentru a.l intelege mai bine. Imi vine in minte instant ca poate e baut si cauta vorba, dar imi las gandul deoparte si il privesc intrebator:
– Merg la biserica, imi spune el privindu.ma apasat.
Nu pot sa rostesc nimic,si pentru prima data tac, aprobandu.l usor din cap.
– Merg la biserica sa mor linga sotia mea. Ea e acolo, iar eu ma asez linga ea si gata, plec si eu, continua el.
– Mergeti si rugati.va, reusesc sa soptesc cu o voce calda.
– Poftim?
-Rugati.va Domnului daca tot ajungeti acolo. O sa va ajute.
– Sa ma rog?! Asta era ! Asta era raspunsul, incepu domnul sa dea din maini. Cum de nu m.am gandit?
Ramine in mijlocul strazii dand in continuare din cap si din maini ca si cand ar fi avut o revelatie.
Ma indepartez incet dar ma intorc si ma uit dupa el. E inca acolo mirat parca de raspunsul meu. Dupa cativa metri mintea revine punandu.mi o mie de intrebari: ” la ce biserica mergea incolo? oare era baut? ce trebuia sa ii mai spun?”
II spun sa taca, realizand ca a fost cel mai scurt , simplu si clar raspuns de care omul avea nevoie, fara alte argumentari sau critici.
Atunci cand ne lasam mintea sa se relaxeze putin, corpul intra intr.o stare de bine iar lucrurile prind o alta nuanta.
Revelatia zilei a fost: lasa.te sa vezi dincolo de aparatente, ramai cat poti de calm, in bunatate si rugaciune.