TATA !

Dear DAD, pentru mine ai fost si vei ramine STILPUL meu, chiar daca nu ai stiut sa imi spui asta, m.ai facut sa simt ca ai fost si esti AICI !

Mi.au trebuit ani multi ca sa inteleg cat de importanta este familia, si mai ales sprijinul pe care aceasta ar trebui sa ti.l ofere.

Neinvatati sa isi exprime sentimentele, emotiile, iubirea, parintii mei, ca si multi altii, nu au reusit sa imi arate adevarata valoare a familiei, punand pe primul plan alte lucruri, ca si cand restul ar fi venit de la sine… Stiu acum, ca au facut ceea ce au stiut ei mai bine, ceea ce au primit si ei la randul lor, si ceea ce au reusit sa dea mai departe. Din pacate, noi copiii crescuti dupa acelasi TIPAR, MENTALITATI si CONVINGERI , vom face mai mult sau mai putin la fel ca ei…..

Daca putem schimba ceva?

Cu siguranta ! Tine doar de noi, de fiecare dintre noi , sa schimbam ceva in modul si felul nostru de a face lucrurile, de a evolua, de a ne dori mai mult sau diferit, si cred ca acesta devine cel mai greu job !

Se spune ca TATA este STILPUL familiei, si cred ca multe femei aleg sa ramina linga sot, doar pentru acel sprijin, pe care „stilpul” il ofera, uitand astfel de ele, de ce simt, de ce isi doresc sau ce au visat vreodata. Mai cred ca, de multe ori poate fi si invers, si TATA sa ramina in relatie doar pentru ca asa a fost invatat , sa ramina pe baricade ca un adevarat „stilp” uitand si el la randu-i de tot ce si-a dorit vreodata, sperand ca la batrinete sau cand copilul va creste, el isi va relua viata. Trist nu?

Mi.am dat seama ca un copil si la 40 de ani (ca tot copil este) simte alinare din partea parintrilor cand acestia il motiveaza, il sprijina sau pu si simplu ii spun o vorba buna.

Mama a plecat de 7 ani, chiar astazi s-au implinit, si da inca imi este dor de ea, poate mai tare decat spunea ea ca imi va fi, iar Tata a ales o alta cale in care si-a gasit realitatea unde este acceptat si util, fugand din cotidian si de prezent. Acolo in trecut a regasit iubirea mamei lui, utilitate si bucuria a ceea ce facea. Si cu toate acestea ma bucur , ca eu am ramas prezenta in prezentul lui. Inca isi face griji pentru mine, si imi spune acest lucru tot mai des, mai des decat atunci cand eram mica. Cred ca atunci nu vroia sa „intre” peste vorbele mamei insa acum EL a ramas cel care isi face griji daca sunt bolnava sau pur si simplu ma suna si imi spune:

-Tata, sa nu stai singura! Singuratatea e asa de grea ! 

Spune El care a stat singur, alegand varianta aceasta crezand ca ii este benefica si ca ma va ajuta pe mine sa nu sufar daca el ar fi fost cu cineva, nestiind sa isi exprime emotiile, bucuria sau supararea, crezand ca iubirea e ceva efemer, a ajuns ca spre finalul vietii sa fie acaparat de boala acesta „ciudata”.

Nu ne invata nimeni sa iubim, sa ne spunem durerile sau bucuriile, pentru ca nu trebuie sa stie altii, nu ai voie sa plingi ca esti barbat, iar daca esti femeie esti slaba, nu poti rade prea mult sau in exces ca esti aiurit sau prea copila, si uitam astfel de noi, intrand in relatii in care ne dorim sa compensam lipsa Tatalui sau a Mamei, sau speram ca vom gasi acel „ceva ” care ne va aduce fericirea,

Poate ca daca la scoala s-ar preda lectii in care sa stim cine suntem noi ca oameni, ce trebuie sa fac eu ca BARBAT si ca TATA, eu ca FEMEIE si ca MAMA, cum sa comunic si sa exprim ceea ce ma bucura sau ma supara, poate am fi fericiti mai usor decat ne asteptam.

Pentru un copil TATA este figura cea mai importanta, este Pionul principal, este acea VALIDARE care ii confera incredere ! El poate schimba felul copilului de a fi, chiar printr-o vorba neinsemnata sau il poate ridica asa cum nimeni nicioadata nu va reusi ! Imi dau seama ca TATA este umbra copilului, acel „stilp” pe care copilul sa stie , sa simta , ca se poata sprijini oricand, la orice ora, la orice varsta , fara sa ii fie frica sa isi expuna parerea, opinia sau sentimentele. Odata ce TATA a devenit STILPUL lui sau a ei, crede-ma ca DEVENIREA acelui copil VA FI COMPLETA, nemaicautand la alti Barbati sau Femei ceea ce nu a gasit acasa.

Sunt mama si realizez ca noi nu trebuie sa concuram cu ei, cu TATICII, nu are rost si nu avem de ce, pentru ca locul nostru dragi mame este atat de bine definit in sufletul copilului incat obtinerea unui loc 1, ar fi  doar pentru mindria egoului nostru, si nu ne-ar aduce acea bucurie pe care o simti cand copilul tau te cauta si se cuibareste in bratele tale si la 12 ani. Noi suntem acel ceva indispensabil copilului, fie ca l-am nascut sau nu, e bucatica din noi. Asa ca lasati copiii sa aiba STILPUL mereu linga ei, acceptati si bucurati.va impreuna de fericirea ce se va deschide.

Problemele noastre ale adultilor nu ii privesc pe ei copiii, pentru ca nu i-ar ajuta si nici nu ar schimba ceva in viata lor.

-De ce ai divortat? ma intreaba Ioana de multe ori.

-Te-ar ajuta la ceva daca ai stii adevarul? o intreb. Blocata de raspuns tace, si nu mai e curioasa.

Am incercat de mult sa explic unei persoane dragi cat a suferit mama ei, crezand ca asa rezolvam problema. Am rezolvat-o, atragandu-mi ura copilului , si pe buna dreptate cine eram eu sa judec sau sa iau apararea cuiva? Dupa ani, ne-am impacat si vedem amindoua altfel lucrurile.

Acum lucrez cu copii care au parinti, dar stau intr-un camin, pentru ca asa e situatia. Unii sunt in conflict cu mama , altii cu tata, si au fost invatati de celalalt parinte sa atace, sa jigneasca, sa urasca, iar atunci cand vorbim si eu nu mai judec si nu apar nici o parte, pentru ei devine ciudat. Asa de tare putem „strica” sentimentele unui copil, de parca ei ar trebui sa poarte durerea problemelor din cuplu.

Stiu ca nu toti suntem la fel, stiu ca nu toti accepta sa se schimbe, sa isi recunoasca greselile, sa faca terapie poate, dar sper ca majoritatea vom reusi,  de dragul copiilor nostri care vor deveni adulti cu copii.

Lucrez cu fiica mea de multe ori, cand emotiile o coplesesc fara sa le vada, si boala apare ca sa ne faca loc unei recalibrari.De abia atunci constientizeaza ce s-a intimplat si cat de mult a deranjat-o sau suparat-o ceva. Ma bucur ca reusim sa vorbim, pentru ca multor copii le este greu sa vorbeasca cu parintele care nu asculta, cu TATA care e mereu grabit sau nu e , cu MAMA care e ocupata sau nu, si cand copilul nu gaseste nici mama si nici tata, va gasi o bunica sau poate o prietena de.a ta. Atunci,  ar fi cazul sa nu il CERTI, si sa TE CERTI PE TINE ca nu ai avut rabdarea de a fi tu cea sau cel care asculta. Castiga-i increderea si va reveni catre tine pentru ca asta isi doreste !!!!

TATA , TU ESTI „STILPUL” COPILULUI TAU !!!! Iar daca nu ai stiu asta , vei afla acum ce miracol esti in viata copilului tau !

Si daca nu stii ce sa faci sau cum sa faci, spune-i ce simti tu pentru el sau ea, si cum faptul ca exista in viata ta, ti-a schimbat existenta. Veti invata amindoi sa va ascultati , sa va suparati si sa va impacati !

Iar tu mama, stii ca esti acolo, nu te necaji, ci bucura-te pentru devenirea pruncului tau !

Hai TATA nu mai fi TIMID, copilul tau are nevoie de TINE !

Esti „STILPUL”, remember?