Calatoria de la viata cunoscuta, la Necunoscutul ce va urma, se dovedeste de multe ori principala frica a majoritatii. Acceptam tot ce traim si experimentam aici pentru ca este palpabil, este ceea ce vezi, simti, cunosti sau pur si simplu ai auzit, insa ceea ce va veni este NECUNOSCUT, acel ceva „alimentat” inca din copilarie ca fiind ceva macabru, mult prea dureros pentru a-l cunoaste, ceva ce nu trebuie discutat.
Ne temem de moarte desi mult suntem morti inca din timpul vietii, ceea ce este si mai dureros decat moartea in sine.
Acest „proces” sau ” calatorie” de la ceva cunoscut la necunoscut aduce in mintea celui ce se pregateste de plecare temeri legate de:
-
-
-
- pierderea demnitatii (prin starea fizica care se degradeaza)
- a deceda in dureri
- a deceda in singuratate sau cu prea multe persoane dragi linga
- intrebarea: ce se va intimpla dupa….
-
-
Iar familiei aduce temeri legate de:
- a fi singura cu cel drag in timpul decesului
- de a nu stii ce sa faca cand cel drag are dureri
- de a nu fi sau a nu se simti capabil de ingrijire
- de reactia la jelire
Nimeni nu ne invata, nu ne pregateste sau nu face cursuri despre asa ceva, sau despre CUM AI PUTEA PLECA IN PACE, iar noi avem deja convingeri si reguli despre cum ar trebui sa se desfasoare tot procesul, inclusiv cel al inmormintarii.
Este subiectul cel mai putin dezbatut, despre care aproape nimeni nu vobeste sau nu scrie, ca si cand ar fi un subiect TABU, sau mult prea greu de „digerat” desi toti avem ATAT DE MARE NEVOIE DE AJUTOR indiferent ca suntem „bolnav” sau facem parte din „familie”. Si pentru ca inca nu am „facut” pace, nici nu am acceptat acest subiect, ni se pare ciudat atunci cand o persoana in varsta sau bolnava vorbeste despe cum si-ar dori sa se desfasoare ritualul de sfarsit al vietii sau de inmormintare, cand cel mai usor ar fi sa stabilim impreuna toate amanuntele, COMUNICAND si EXPRIMANDU-NE SENTIMENTELE, EMOTIILE si NEVOILE, alinand astfel sufletul si mintea.
Sfarsitul, vine fara sa ceara acordul nostru, e ceva prestabilit, singurul asupra caruia nu putem face predictii sau interventii, ci pe care il putem „accepta”, lasandu-ne in pace si alinare.
Am scris aceste randuri asa cum am simtit, si o sa mai scriu despre acest subiect ce stiu cu siguranta ca imi si ca va schimba cursul a tot ce urmeaza a se intimpla cu mine si cu cei ce au nevoie de ajutor in viata lor !
” Frica nu oprește moarte, oprește viața.”
„Moartea este periculoasă doar pentru viața netrăită.”