Stare de bine…

„Pina in acel moment m.am identificat intotdeauna cu corpul si mintea mea.Acestea erau „eul” meu, iar lumea exterioara era undeva „acolo”, diferita de mine. Subit, nu am mai putut face diferenta dintre mine si restul lumii. Continuam sa imi tin ochii deschisi, dar aerul pe care il respiram, stinca pe care stateam, atmosfera din jurul meu, totul devenise una cu mine. Eram una cu tot ceea ce exista” – citat din cartea „Ingineria Interioara ” de Sadhguru.

Pornind de la aceste randuri, mi.am adus brusc aminte cum mica fiind, 12-13 ani nu cred ca aveam mai mult, am reusit sa intru in  acea stare doar pentru imi doream sa scap de galagia din jurul meu, imi doream sa ma protejez si fiu doar eu cu mine. Si ca o joaca, pentru ca nimeni nu stia de yoga sau meditatie pe atunci, doar de acele pers care faceau yoga dar care erau considerate ciudate ca sa nu spun interzise, stand in pozitia de meditatie m.am detasat de toti si toate, reusind sa nu mai simt durere, sa nu mai imi simt corpul sau pozitia care ma deranja la inceput, sa nu mai aud vocile din casa si sa fiu doar eu cu mine, comunicand atat de bine cu eu, cea din interiorul meu. Mi.am dat seama ca nu mai vreau sa raspund sau sa vorbesc pentru ca acea liniste imi aducea o stare de bine si de confort. Dupa ceva timp, am revenit, cand un gand mi.a strafulgerat mintea , si anume ca nu voi mai putea iesi din acea stare de meditatie pot spune acum , atunci o credeam a fi transa. Auzisem ca multi au mai incercat si nu au mai reusit sa revina asa ca m.am „intors” nu prea fericita de zumzaiala pe care o putea distinge din nou.

Realizez acum dupa 30 de ani cat de mult am pierdut doar pentru ca nu am avut pe nimeni care sa ma ghideze pe acel drum nou. Incerc sa refac acel puzzle care mi s.a dat in copilarie, si pe care nu l.am inteles, mai ales pentru ca pe atunci nici macar nu imi placeau, dar si pentru ca nimeni nu mi.l asase cu instructiuni de utilizare. Intr.o lumea a greutatilor mi se aratase oportunitatea de a fi altfel, de a realiza altceva, doar ca acel „ghid” nu se aratase sau poate ca nu reusisem sa il vad eu.

Imi dau seama cat de important este sa ne observam si mai ales sa ii vedem pe copiii nostri: ce pot , ce fac, cum sunt, ce ii fascineaza, ce ii preocupa, si mai ales ce viziuni au despre ei, despre oameni, despre lume sau despre alte lumi. Noi si mai ales societatea in care traim din pacate ii schimba, indoctrinandu-i cu idei si convingeri, schimband 360 de grade daca nu mai mult ceea ce poate deveni un suflet venit in trup de copil. Unii reusesc ca peste ani, sa se regaseasca si mai ales sa regaseasca acel „ceva ” uitat sau lasat undeva in copilarie si astfel sa devina ceea erau meniti a deveni.Altii din pacate, ramin in acele convingeri , nereusind sa vada drumul pentru care au fost trimisi aici.

Una peste alta cred ca prezentul, si iar ajung aici, a trai in prezent, prezent fiind de tine si de ceea ce te inconjoara, te va ajuta sa iti gasesti scopul sau cel putin sa realizezi cate lucruri „altfel”sunt in jurul tau doar lasandu-te prezent si liber pentru cateva clipe macar.