Eu, TU si Geraldine

Am multe proiecte in minte dar care stau inca si nu isi gasesc calea, din cauza mea cu siguranta. Imi propun ca de maine fac asta sau celalta si apoi iar las balta totul, asteptand acel ceva parca care sa ma impinga daca s.ar putea de la spate.

M.am hotarat sa incep un proiect in octombrie, am fost, am vorbit, chiar mi s.a propus sa il extind si in alta parte, si am lasat totul cumva in asteptare, gasind scuze de fiecare data. In ianuarie m.am hotarat. Gata, acum e momentul si am trimis mesaj ca incep de luni ora 10, iar raspunsul a venit rapid, simplu si eficient, nelasand cumva calea de intoarcere:

• OK !

Am plecat dupa o zi la Turda si ca de obicei drumul lung ma face sa ma reintilnesc cu EL, cel care e mereu linga mine dar pe care il simt cel mai bine atunci cand ma asez la volan pentru un drum mai lung decat cel de prin oras, si cand de fapt am timp sa ii ofer atentia mea.

• Stii, ma.m gandit, legat de proiectul meu de luni, si cred ca stiu care este problema mea…
• Da? Care anume ? (m.a intrebat atat de linistit si senin de parca nu ar stii raspunsul, el cel care stie tot oricand si oricum).
• Nu am incredere in mine! Da, am realizat acum dupa o ora de mers  si de povesti cu tine, ca aceasta e problema mea, oricat de ciudat ar parea.

Am trecut de la discutia aceasta la altele si uite asa am ajuns la Turda. Pentru mine fiecare drum, a devenit cumva „al nostru” in care reusesc sa ii ofer 100% din timpul meu si mai ales sa il ascult, ceea ce nu prea reusesc sa fac in viata de zi cu zi.Drumurile acestea imi deschid de fiecare data alte si alte perspective, revelatii si gasesc mai nou cate un raspuns la cate o problema noua sau veche, ceea ce ma face sa imi dau seama cat de usor putem gasi raspunsurile cautate sau asteptate.

A venit si ziua de luni, si ajunsa la intilnirea de la ora 10.00 am fost intimpinata cu o bucurie imensa:

• Ce bine ca te.ai hotarat sa vii! Avem o voluntara alaturi de noi pentru o luna asa ca impreuna sigur veti gasi lucruri minunate de facut pentru cei de aici.
• O, super ! am exclamat usurata cumva in adancul meu ca nu incep acest nou capitol singura, si bucuroasa parca ca am „scapat”pentru moment.
• Ea este Geraldine! Vorbeste engleza asa ca va fi usor sa va intelegeti si ii vei putea ajuta pe restul cu traducerea.

Am ramas cu ea la povesti si din una in alta, uitandu.ma la ea am realizat cu cata usurinta facea totul. Pentru ea nu exista mental, analiza, e bine sau nu, se supara sau nu, pentru ea totul era simplu , eficient, usor, placut, ceva ce „ok, dar te roj ajuta.ma” si astfel vrei nu vrei ramai si faci ceea ce ea si-a propus. M.am vazut pe mine mai apoi, cea care analizeaza totul, care trece prin mental fiecare decizie sau lucru pe care vreau sa il fac, si care doar mai apoi lasa inima sa vada ce simte.

Ea, Geraldine, mi.am dat seama mai apoi, era Ingerul trimis de EL pentru mine. Era raspunsul lui neprimit atunci pe autostrada, si mai ales ajutorul pentru a nu abandona ceea ce mi.am propus. Va dati seama ca din octombrie fata acesta putea veni oricand insa s.a nimerit exact acum, exact in momentul in care eu ma decisesem sa pornesc la drum.

Astazi, era a 2-a intilnire cu ei, si ma gandeam ce vom face si cum va fi, mai exact cum sa ii atragem sa stea cu noi. Si evident, Ingerul a fost acolo spunandu.mi:

• Hai sa ii facem sa te cunoasca ! Mergem la fiecare in camera si vorbim cu ei!

Si asa am facut. E ca si cand ea este CALEA mea, este vocea pe care EL o trimite de fiecare data acolo , sa fie cu mine, pentru ei, si astfel totul sa prinda un contur la care nici macar nu am sperat. Cautam amindoua cum sa facem ca  lucrurile sa functioneze si ne bucuram cand gasim cate o portita la care ei reactioneaza. E o munca atat de frumoasa, iar ea este aici pentru ” a ma pregati pentru ceea ce va urma” .

• Are o voce frumoasa!
• Da, imi place cum vorbeste….

Le.am surprins pe cele doua vorbind, si parca sufletul meu a zambit. Tot timpul am avut impresia ca vocea mea nu suna convingator, nefiind destul de matura, insa din nou venea alta confirmare a temerilor mele, ca de fapt ele sunt doar in mintea mea, sau mai bine spus vin de undeva din copilarie cand „trebuia sa fii serios ca sa fii luat in considerare”……

Maine incep partea a doua a proiectului meu si alaturi de Ingerul meu, si stiu ca totul o sa fie bine.

• Hai sa mergem si la copii, vrei? m.a intrebat uitandu-se la mine ca si cand ar fi stiut raspunsul deja.Ar fi frumos sa continui tu si acolo dupa ce plec eu. Si iar mi.am adus aminte de EL caci acum era atat de prezent sau eu eram acolo sa vad si sa aud ceea ce de nu vedeam si nu auzeam de cativa ani.

Daca mi.am facut vreun plan pentru maine? Nu…pentru ca lucrurile au cursul lor si se aseaza exact asa cum e mai potrivit zilei in care suntem si mai ales celor care sunt acolo in acea zi gata sa primeasca ‘noul” ce va sa vie in viata lor.

Cu bucurie si plecaciune pentru VOI !