Am obosit….si cand obosesc dorm, dorm dimineata, la prinz sau in cursul zilei, adorm seara devreme fara sa ma uit la ceas sau fara sa ma gandesc ca inca afara e lumina.
Nu suntem invatati sa ne lasam sa facem ceea ce simtim, pentru ca nu se cade, nu se poate, e prea tarziu sau prea devreme, cine a mai vazut asa ceva, si cate si mai cate. Pentru mine insa toate cele insirate sau toate cele pe care voi le mai aveti in minte inceteaza atunci cand corpul meu simte ca trebuie sa ia o pauza. Am uitat sa ne ascultam corpul , auzindu-ne doar mintea care are idei si planuri non stop, minut de minut , secunda de secunda. Ne pricepem la tot si la toate si uitam cat de importanti suntem.
Prinsi de munca zilnica care ne acapareaza parca fiecare ora din zi, prinsi de restul celor ce trebuie facute , navigam prin viata fara sa intelegem ca astazi nu se va mai intoarce niciodata. Ne dorim sa avem mai mult, sa ne fie mai bine, sa schimbam lucruri sau oameni daca s.ar putea , iar mai apoi devenim suparati pentru ca de fapt ne doream altceva sau intr-un alt mod. Ne este rusine sa spunem adevarul, poate pentru a nu parea prea slabi, sau „prosti”, de risul lui sau a ei, si invatam ca asa trebuie sa traim.
Am inteles insa ca somnul pentru mine este vindecator, am inteles ca el apare atat de predominant in viata mea atunci cand uit ca eu exist, cand stresul si oboseala ma cuprind fara ca nici macar sa realizez, impingandu.ma in tot felul de activitati cotidiene.
Somnul ma cuprinde si ma face sa imi relaxez mintea si sufletul, ca si cand m.ar pune pe stop sau pe mute. Chiar si acum cand am inceput sa scriu, ochii mi se inchid fara sa ii pot controla, mainile sunt parca teleghidate si scriu doar ceea ce mintea mea le transmite ca un computer pornit. Simt cum mici impulsuri alearga grabite prin capul meu vrand parca sa viruseze „calculatorul”care nu vrea sa se opreasca.
Aud zilnic aceleasi zgomote greoaie si mult prea multe pentru mintea mea, intrate pe o alta latura a creierului meu in care somnul se aseaza pentru a mai domoli galagia obositoare…
Pot spune ca stresul si oboseala ajung sa fie daca nu le observi, si mai ales daca le ignori , boala care te va cuprinde fara ca tu sa faci ceva anume . Nu iti dai seama cum incet incet totul cedeaza, rand pe rand, pina cand te lasi cuprins de acea boala cronica aparuta cu un frumos diagnostic.
Somnul pentru mine este vindecator cu siguranta, iar cand nu mai pot am invata sa spun STOP si nici de cum mai pot un pic !!!!!!!
Somn linistit tuturor.
Alte articole
Uitarea……..
Ce ai alege daca….?
