Nu stiu daca este vorba doar de facebook sau de internet in general, insa de cele mai mult ori am observat ca ceea ce se intimpla in virtual are foarte putina relevanta sau mai bine spus este foarte putin adevarat in viata de zi cu zi. Suntem tot ceea ce nu avem curajul sa fim zi de zi, in virtual, acolo unde putem da replici, putem devenii buni, perfecti, invincibili, nemuritori, plini de idei si sfaturi, mareti, buni, curajosi, si cand inchidem virtualul lumea reala devine mica si total lipsita de ceea ce s-a scris, sau devine exact lumea in care traim si pe care o ascundem…..
Ei bine, asta nu am sa inteleg niciodata de ce trebuie sa fim ALTFEL, sa scriem ca suntem mari si tari, cand de fapt avem frici, avem emotii captive, avem probleme, sau multe altele. De ce ne dorim aprecierea unor oameni, like.uri, si comment la ce facem sau replici de la cineva cu care nici macar nu interactionam in viata de zi cu zi.
Pentru ca „vindem” ceva de fapt, o imagine, un produs, pentru asa ceva se cauta, ei bine asta incerc sa inteleg, ca asta ne creste „valoarea” ok si cu asta, dar sincer pentru mine e ca si cand am avea doua vieti paralele. Si asta am sesizat la multa lume in online, mai ales la oameni de care imi este drag.
Citesti frustarea , supararea sau pur si simplu neputinta in ochii unor persoane care sunt atat de „atfel” in virtual.
Am avut complexe de multe ori, ca ceea ce fac eu sau modul meu de expimare nu este „corect” doar pentru ca altii sunt diferiti in virtual, insa am realizat ca fuga dupa apreciere sau mai bine spus categoria oamenilor interesati de „altceva ” este mult mai mare decat cea a oamenilor simpli, care inteleg viata asa cum este, si care stiu clar ca toti avem probleme, pentru ca toti suntem oameni.
Iubesc oamenii care nu incearca sa fie „fericiti” in prezenta celorlalti, si nu ii inteleg pe cei care isi impun sa nu ridice tonul doar pentru ca „nu se cade”, cand de fapt in casa lor lucrurile sunt total diferite.
De fapt ceea ce imi doresc este ca aceasta lume virtuala sa fie inteleasa cat de cat corect de copiii nostri, astfel incat sa nu devina si ei acei adulti nefericiti, care cauta bucuria printre randurile unui telefon sau calculator, care isi doresc bogatii sau case mari, job.uri marete uitand de bucuria vietii.
Viata este aceea pe care o simti zilnic, cu suisuri si coborasuri, cu bucurie si uneori suparare, cu miscare sau leneveala intr-un fotoliu, cu mirosul cartilor adevarate in mana, cu mirosul cafelei si durerea lasata de cana fierbinte in palma ta, cu casa aceea mare in care te pierzi dar te simti bine sau camera ta din garsoniera care face cat zece vile de lux, de iarba verde care dupa ploaie se simte mirific, cu asfaltul fierbinte din fata blocului pe care nu poti sa iti lasi corpul in timp ce desenezi, si tot asa.
Imi doresc sa se „vanda” realitatea, sa poata vedea fiecare ca poti deveni altceva fara sa te uiti frustrat la imagini, vorbe, filme, ca ai capacitatea de a obtine ceea ce iti doresti schimbandu-ti modul de gandire, de a face sau cere lucruri, si mai ales prin propria ta vointa !
Pentru ca nimeni nu va veni sa faca ceva in locul tau!
TU SINGUR POTI SCHIMBA ACEL CEVA IN TINE CARE VA DECLANSA RESTUL !
Alte articole
Bucket List !
Liber la vise !!!
