Day 21

Aseazata in fata calculatorului ideile de acum cateva minute parca s-au risipit. E ca si cum , acolo stand pe pat, amasa cu mintea in cele auzite, vazute si imaginate, totul era clar si avea contur. Stiam cuvant cu cavant ce simt sa scriu si cum va suna doar ca lucrurile s-au schimbat dupa ce m.am apucat de scris. Nu stiu de ce si nici numai caut raspunsuri, important este ca am ascultat o emisiune magica, plina de credinta, in care exact astazi in Vinerea Mare se povestea viata unui sfant si anume Arsenie Boca. Cand uiti ca ai la indemnina totul pentru a putea face lucrurile sa functioneze sau cand pur si simplu nu stii de unde sa incepi, raspunsurile vin doar sa fii atent.M.a fascinat privirea acestui om de cand am vazut primele poze, si am simtit ca te puteai regasi in acea privire, ca si cand ar fi fost un lac in care te poti cufunda doar sa ai curajul.

Mi.am dat seama ca inca mai am lucruri de descoperit si inca mai trebuie sa aflu una alta. Dar cel mai important, mi.am adus aminte de mine, de copilarie, de faptul ca lasasem ceva acolo de mult si care pina nu va fi rezolvat lucrurile nu se vor schimba.

Chiar si asta noapte am visat ca eram copil pe un vapor mare care naviga pe o mare limpede, unde incojurata de prieteni eram extrem de fericita cum doar copiii stiu a fi, exprimand inocenta si bucuria lucrurilor simple.

Mi.am dat seama zilele acestea ca ceea ce fac eu are un scop si totul se leaga incet incet ca un puzzle : curatenia in cele trecute unde gasisem poza cu Arsenie Boca, visul din copilarie, bucuria pe care o avusesem astazi coborand scarile si realizand ca jobul meu este ceva spectaculos, si ca de fapt am ajuns in punctul in care omenirea are nevoie si mai ales a inceput sa faca curatenie incepand din suflet, pina in case , spitale si tot ce misca, si culminand cu vizionarea acestei emisiuni ca si cand ar fi fost epilogul gandurilor mele. Nu am fost entuziasmata niciodata de ceea ce fac pina acum, si am simtit ca parca mi s-a luat o povoara de pe umeri.

Ma cuprinde un fior si lacrimile stau sa curga in timp ce scriu aceste randuri, fara a mai citi daca sunt corecte sau nu, gandindu-ma ca sunt la un pas de a vedea rasunsul intrebarii mele. E ca si cand te temi sa deschizi usa ca nu cumva sa trebuiasca sa iti asumi ce este dincolo, si tu sa crezi ca nu esti capabil….

E pentru prima oare ca cand ascultandu-mi emotiile si localizandu-le am simtit la cuvantul credinta o puternica vibratie in inima, ca si cand restul corpului nu ar fi existat.Nu sunt si nu am fost un om credincios desi mama si-ar fi dorit enorm acest lucru, dar am avut parte de minuni inca de mica, si stiu ca daca ar fi fost un pic de ajutor, as fi aflat raspunsul si mai repede. Mai stiu ca ajutorul nu a venit tocmai pentru a experimenta toate acestea, mai ales pentru a reusi sa cred, sa inteleg , sa vad si mai ales sa simt tot ceea ce astazi traiesc. Va vine sa credeti sau nu exact acum a iesit un soare superb, stralucitor a caror raze lucesc direct inspre ochii mei desi e trecut de ora 18.00…..

Asadar, le multumesc tuturor celor care au fost parte din viata mea, pentru tot ceea ce am reusit sa devin astazi, imi cer iertare celor pe care i-am suparat, si ma las in mina copilariei sa redescopeirm ceea ce va fi un nou inceput.

Cu credinta, si mai ales stiind unde sa cer ajutorul, spun MULTUMESC lui Dumnezeu pentru ceea ce sunt astazi!

Sarbatori cu liniste in suflet sa fie in fiecare casa si mai ales in fiecare sulfet !

Va imbratisez cu drag!

Day 21, VInerea Mare, 17.04.2020