Day 3 este interesanta, este inceput de saptamina, luni, si mi se pare ca fiecare persoana e intr-o agitatie creata de ce se intimpla in jur: usi trintite in nas, oameni nervosi care nu au rabdare sa stea la rand, oameni care nu mai zambesc pe strada. Intre toate acestea nu pot decat sa vorbesc singura, si sa realizez daca televizorul a devenit ca o arma letala. In fiecare zi ma gandesc: astazi despre ce va fi oare? si raspunsul apare: Day 3 = agitatie.
Se spune ca asa cum te simti tu in interior, asta se vede in ceea ce intilnesti. Vezi teama totul in jur va fi teama, nu iti place mizeria, iti este urat de saracie si nici nu vrei sa vorbesti despre asa ceva, in jur va fi doar saracia pe care o vei vedea, estei impacat si fericit totul in jur este bucurie si frumusete. Cu siguranta asa este, si cred ca o parte din mine este nelinistita pentru ce si cum va fi referitor la: economie, afacere, oamenii care isi iau salariul de la compania mea.Nu mai sunt doar eu, sunt oameni care se bazeaza pe mine si nu am cum sa nu ma gandesc cum si ce sa fac. Cand zilnic serviciile scad, ma rog sa mai apara altceva sa compenseze si apare. Si asta ma bucura enorm.
Universul functioneaza rapid si lucrurile se aseaza asa cum trebuie ! Si atunci imi dau seama ca trebuie sa mai fac o fapta buna pentru cineva, pentru ca lucrurile vin inapoi atunci cand ai nevoie.
Sunt oameni care ramin mirati ca ii ajuti fara sa ii cunosti, si mi se pare ca le „citesc” mirarea prin telefon. Ma bucur cand si eu primesc ajutor si asta este cel mai important.
Cealalta parte a mea sta in liniste ca si cand ar stii clar ce va face si cum se va rezolva totul. E intr-o calmitate pe care unii o numesc ireala, si neobisnuita pentru zilele pe care le traim. Astept sa intru in aceasta stare tot mai mult, desi cred ca adrenalina cu care s-a invatat corpul meu, inca este necesara pentru o oarecare agitatie.
Astazi nu mai facem planuri pentru ce va fi nici eu si nici clientii mei, de acum o luam usor, pas cu pas. Planurile sunt doar pentru ziua de azi, maine e ceva nou, nestiut, vast, gol sau plin depinde in ce parte te aflii. Cred ca asa a fost mereu insa prea preocupati de a face cat mai multe, aveam agendele pline pina in decembrie. Era normal, insa uitam din nou de: prezent.
De cand am inceput sa scriu aceste articole pe zile, ca un Jurnal, am sesizat ca ma aflu mai mult in prezent.Nu mai dau „retete”pentru viitor, ci doar ganduri bune pentru maine.
La finalul zilei, cand lucrurile sunt pe terminate, pe strada pustie, luminata doar de cateva becuri, se aud rasetele unor baieti care plimba ca si mine un catel. Se opresc si povestesc de parca am fi prieteni de o viata.
Oameni inca exista! Cand gasim linistea, aceasta apare in noi si linga noi.
Va imbratisez cu drag !
