Day 1

De pe geamul sufrageriei mele, in linistea care imi cuprinde mintea ascultand muzica mea preferata, vad lumea altfel. Strazile sunt goale, lipsesc rasetele copiilor, galagia masinilor, plinsul bebelusilor, latratul cateilor, ca si cum am incepe sa adormim. Singura care isi continua viata si cursul ca si pina acum este natura. Magnolia din fata blocului a inceput sa infloreasca in ciuda a tot ce se intimpla intre oameni. Pomii se intorc la viata, si mugurii care au aparut ma ajuta sa fiu increzatoare ca totul este bine si va fi asa cum trebuie sa fie. Inca nu este totul dus, este doar o oprire a omenirii din agitatia zilnica, din stresul si fuga de zi cu zi, care recunosc si pe mine m-a cuprins des si inca ma mai cuprinde. Fuga de colo colo,  la munca, agitatia , stresul , toate acestea si multe altele cred ca ne-au condus  aici.

Astazi este timpul pentru transformare, de astazi lucrurile sunt altfel, si mai ales devin altfel ca si cum am fi in punctul zero si de aici viata noastra va fi diferita. Acum nu mai putem spune nu pot sau nu vreau,nu am timp sau sunt in graba, acum totul are un alt ritm. Si chiar daca cateva ore pe zi esti in viteza sau in graba, orele acelea se transforma in timp dilatat cand ajungi acasa.

Vad inca oameni care se grabesc stand la coada, desi nu mai ai cum sa te grabesti, acum poti doar sa stai si sa zambesti celui de linga tine, sa ii oferi unui om in varsta locul la rand pentru a nu il expune prea mult., vad oameni suparati pe o”  femeie batrina cu un caine care latra” desi femeia cred ca nu avea mai mult de 50 si un pic de ani, iar cainele era fericit ca isi vazuse un alt companion.

Acum cand lucrurile intra pe un alt fagas, greu pentru multi de acceptat si de preluat ca mod de viata, pentru altii va deveni cu siguranta drumul agitatiei si al stresului. Ne este greu sa stam la rand, nu dorim sa intelegem de ce merge asa de greu totul, de ce nu putem sta afara, si cate si mai cate. Ma regasesc si eu uneori in intrebari, sau in dorinte de a face lucrurile ca si acum o luna sau doua, dar realizez ca a venit momentul pentru PREZENT. Am aminat mereu acest prezent, de parca mi-ar fi fost frica de el,  de parca ar fi fost ceva necunoscut si dificil, si am preferat sa ma gandessc la ieri sau la maine, ca si cand trecutul si viitorul mi-ar fi oferit sigurata de care suletul meu avea nevoie. Insa rutina anilor isi spune cuvantul. Am fost invatati de mici cum sa fim, cum sa traim, am avut si avem convingeri, si nimeni nu ne-a explicat ca aici si acum este PREZENTUL restul nu ai cum sa schimbi indiferent unde vrei sa fugi cu mintea.

Am fugit de mine, de ceea ce simt si vreau sa fac poate pentru ca era mai simplu sa nu imi asum responsabilitati, pentru ca rutina pe care mi-o doream era ceva cunoscut de mintea si de corpul meu, iar „gardianul” imi gasea tehnici de refulare mereu cand schimbam ceva: ploua, e frig, e cald, e tarziu, sunt obosita, am de gatit,nu am timp,am de munca, si as putea continua asa mult si bine fiind convinsa ca as mai gasi categoric o lista lunga de scuze.

Day 1 este despre ceea ce am simtit  astazi, si ceea ce mi-am dorit sa simt de ceva vreme, dar nu s-a asezat, nu am stiu, nu am putut, este despre aceea TRANSFORMARE la care am lucrat la inceputul lunii martie si care nu am stiu unde va duce, dar care stiam ca va veni categoric, mai ales ca la finalul zilei a fost PUNCT.

Astazi corpul meu am simtit cum s-a blocat, stomacul a inceput sa doara intr-un mod ciudat, ca si cand era suficient sa tot vreau sa maninc, deoarece nu mincarea ii lipsea, gatul si capul imi erau intepenite de parca as fi stat in hibernare ani de zile, iar mainile reci cautau sa faca ceva util.

Cand totul pare pierdut, cand fiecare stire, telefon, sau persoana iti aduce aceeasi informatie , corpul fizic te opreste si vrea sa ia o pauza. si nici macar nu trebuie sa vorbesc la telefon, e suficient sa ascult sau sa vad si parca totul intra in transa din nou.

Am ales sa nu mai ascult stirile, sa nu mai urmaresc pe facebook despre ceea ce se intimpla, e suficienta informatia care imi ajunge la urechi referitor la noi schimbari sau reguli ale jocului.

Nu raman in afara , dar corpul meu de abia acum cand scriu toate acestea sa reusit sa se relaxaze, ca si cand a gasit „boala” la care l-am supus, si cu cat ma gandesc la ce se intimpla cu atat se inchide iar.

Cred ca este momentul sa ne uitam fiecare la noi si mai ales in noi la ce simtim si  la ce ne dorim si sa alegem din prezent ceea ce ne ofera liniste, iar pentru mine Day 1 este cu muzica de relaxare.

Va imbratisez cu drag.