Cu pasi inceti dar siguri sufletul cauta drumul catre lumea ce va sa vina. Uneori il gaseste mai repede decat ne-am gandi noi cei care mai avem de facut una alta pe aici si nici macar nu sesizam schimbarile ce apar in calea lui.
Asezata pe fotoliul din sufragerie stau in tacere fara sa scot un cuvant.Mi se pare ca timpul este dilatat si nici un cuvant nu ar fi potrivit acum. Nu stiu ce as putea face sau spune, desi tacerea imi zgarie timpanele. Ii surprind privirea care se ridica din patul ce a devenit un „prieten fidel ” si care parca ma cauta sa vada daca si eu il voi tachina cu acleasi subiect, dar ramaine in tacere atunci cand privirile noastre se intilnesc. Simtim linistea si calmul care pluteste in camera, si dintr-o data, ca si cand lucrurile ar fi fost foarte clare, alegem sa pastram tacerea.
Prea multe vorbe sau miscari nu mai sunt necesare, in ceea ce simte ca va veni. Este forma unei iertari simple si dureroasa ca si cand cineva ar spune „stii totul si de fapt nu stii nimic”.
Nu ai puterea de a vedea sau simti ceea ce el, sufletul si mai ales trupul alege sa parcurga in ultimele clipe.Zbaterea celor doua ca si cand unul ar vrea sa scape pentru a fi liber iar celalalt il tine inca acolo prizonier , toate aceasta lupta se da in surdina interioara, departe de framintarile si grijile celor din jur.
Dinafara lucrurile se simt altfel. Fiecare are sentimentele lui, fiecare percepe lucrurile in felul lui si mai ales fiecare accepta sau nu ceea ce se intimpla sau ceea ce va sa vina. Totul este preluat personal, fara a fi pusa situatia actuala in balanta.
Cand insa reusesti sa vezi ca nu totul este despre tine si pentru tine, acceptarea se asterne in suflet fara prea mult zgomot, usurand plecarea celui ce are atata nevoie de ea.
Sufletul se ridica si pleaca cautand lumea lui perfecta si senina, plina de iubire si impacare, de lumina si bunatate. Corpul ramine pentru a fi plins si purtat catre cele vesnice dupa traditia locului. In acele momente cele doua parca nu mai au legatura: sufletul liber e peste tot, corpul ramine ancorat acolo pentru cei care erau obisnuiti sa-l vada.
De acum fiecare va avea ocazia sa poata comunica asa cum simte cu cel care pleaca, in modul in care el percepe noutatea trairii sentimentelor care il acapareaza si in care crede ca trebuie sa fie.
Cat de deschisi suntem catre asa ceva? Nu putem stii !! Uneori durerea face loc noului si mai ales deschide porti nemaivazute pentru ca sufletul sa poate primi un semn de la cel trecut in lumina !!
Ajuns acolo sus, totul e iubire pura, lumina calda si bunatate absoluta!
Drum lin suflete dragi !
Alte articole
Nu trebuia sa spui nimic, iar el a inteles exact ce trebuia ! A fost suficient ca ai fost acolo cand a avut nevoie, sa stie ca totul este asa cum trebuie sa fie.
A plecat de aici, dar a ramas in mintea si sufletele voastre !
Drum bun !