Cand simt ca parca am nevoie de ajutor, ca mi-ar placea sa aud iar acea voce din mintea mea, sa vad semnele care ma inconjoara dar pentru care iar am uitat sa fiu prezenta aici si acum, atunci apare instant ajutorul. Cu telecomanda televizorului in mina ma opresc fara sa vreau la filmul ” Maninca , roaga-te, iubeste”, venit parca ca o dedicatie pentru sufletul meu.
De fiecare data cand vad acest film, simt si descopar alte lucruri. E ca si cum l-as vedea prima oara de fiecare data, si realizez ca de fapt depinde de starea pe care o am eu sau mai bine spus in care ma aflu.
Sa faci schimbarea in tine si in ceea ce faci zi de zi cred ca aceasta este adevarata provocare. Ne legam insa de orice lucru mic, astfel incat sa mai aminam putin decizia noastra de a face ceea ce ne place cu adevarat, de a fi cu adevarat propriul stapin si de a lua hotariri indiferent de starea in care te aflii.
Trebuie sa recunosc ca eu una DA asta fac de multe ori, si gasesc de fiecare data cate o portita de scapare, nu pentru ca mi-ar fi frica de nou ci poate pentru ca nu am destula incredere in mine. Suna ciudat, nu? Am construit o afacere si acum nu am incredere in minte pentru a face ceea ce imi sta in minte de mult, sau poate ca inca nu stiu exact daca acesta este lucrul pe care mi-l doresc?
Cred ca multi dintre noi ne aflam in aceasta stare in care stam prea mult sau in care raminem uitand de unde am plecat si ce ne-am dorit de fapt.
Ma trezesc de mute ori ca mintea mea o ia inainte, ca si cum ar vrea sa fie convinsa ca pina realizez eu ce si cum ea a putut bifa dorinta, care evident nu era ceea ce imi doream. M-am surprins de exemplu cum intr-o simpla comanda de mincare la restaurant mintea mea a fost inaintea mea, astfel incat eram parca intr-o cursa: repede sa comand, stiu exact ce vreau, si un fel si altul, nu conteaza ca nu mai maninc, aastazi voi incerca de toate, si tot asa, iar la final cand am realizat ca nimic din ce era pe masa nu imi trebuia, ca de fapt era prea dulce, prea sarat, sau chiar nu era ceea ce mi-am dorit, m-am dat un pas in spate si m-am vazut in acel tumult in care efectiv nu am gandit nimic ci am reactionat din impuls, din ceea ce mintea a vazut si a transmis instant ca si gust si miros.
Cand m-am ridicat, mi-am amintit ca se intimpla asa ceva in fiecare zi sau in fiecare saptamina, si cu siguranta si voua vi s-a intimplat insa nu am stat sa ne analizam niciodata… Cati insa ne trezim la final?
Probabil mai putini decat ar trebui, insa eu sper si cred ca incet, incet daca vom fi atenti la noi, la corpul nostru, la semne sau la ce ni se intimpla , vom avea ocazia sa devenim altfel.
Va invit asadar atunci cand simtiti ca ceva nu functioneaza asa cum v-ati dori, sa va opriti un minut, sa cautati un film sau orice altceva ce va umple sufletul de bucurie, si atunci cu siguranta, decizia va fi una benefica voua.
Zi cu soare sa aveti !