Invidia – „prietena” din umbra

Am realizat astazi, de fapt de ceva timp, ca exista aceasta „prietena” care este vesnic ascunsa intr-un colt al corpului nostru gata gata sa iasa doar sa o lasam, si anume : invidia.

„Nu, nu eu nu sunt indivios, nu am treaba cu nimeni!” am spus si eu de multe ori si am auzit acest lucru frecvent, insa cu toate acestea ne-am uitat peste gardul vecinului, in casa prietenului, in poseta mamei, in sertarul bunicii, in viata colegului sau colegei , in afacerea lui sau a ei, in realizarile unuia sau altuia, si asa mai departe.

„De ce ea / el are si eu nu?” auzim la copii foarte des, asadar copii, adulti sau cum suntem, fiecare (sau aproape fiecare) are il el un gram din aceasta „prietenie”.

Nu am avut curajul  sa ne gandim mai mult decat atat si sa vedem ca peste toate acestea, el sau ea a avut curajul de a face, de a spune, de a lua hotariri, de a incepe ceva nou sau de a continua ceva vechi, sau pur si simplu a stat si la momentul potrivit a inceput ceva ce a simtit de mult ca isi doreste a face. Noi , cei din umbra nu reusim sa vedem toate acestea, pentru ca este mai simplu sa fii invidios.

Well, mi-am dat seama, ca inca mai am uneori vagi urme de invidie, cu care trebuie sa recunosc inca ma lupt sa le alung de tot, realizand imediat ca omul acela a facut ceva: A HOTARIT, A DECIS, A LUAT HATURILE PROPRIILOR DORINTE pentru a-si realiza scopul, dorinta, visul, si atunci ma gandesc ca daca eu nu pot, nu vreau, imi este frica, si pot continua asa la nesfarsit cautand scuze, de ce as fi invidios ? Cu ce m-ar ajuta oare?

Am stat la masa cu „invidia” intr-o zi si mi-a spus ca o adevarata prietena ” tie iti este frica de propria putere”.

No, ce pot sa spun decat ca e faina treaba asta cu puterea, eu care stiu si cred ca sunt puternica, insa invatata de mica sa nu spun , sa nu arat ce simt pentru ca este rusinos sau pentru ca „asa nu se face” am reusit sa maschez de multe ori aceasta „putere” sa o ascund pentru ca sa nu fiu nevoita sa fac altfel decat m-am obisnuit deja. Obisnuinta, comoditatea, rutina sau cum ne dori a o numi, ne tine legati parca de ceva cu care ne este bine pentru ca de fapt stim ce este, cum este, cum se simte, cum se castiga sau cum se pierde. NOUTATEA apare ca ceva pentru care trebuie sa lupti, sa cauti, sa experimentezi, sa verifici sau mai simplu, cand vine din suflet mergi acolo unde simti ca trebuie sa fii.

Ma bucur cand intilnesc oameni care pur si simplu nu au nici un sentiment sau legatura cu invidia, nu o rostesc, nu se „leaga ” de ea, si nici macar nu ii intereseaza. Vezi pe fata lor simplitatea si bunatatea si realizezi din cateva vorbe ca de fapt sunt multumiti de ei, cu ei si pentru ei prin tot ceea ce ei reusesc a fi in fiecare zi. Acesti oameni sunt minunati pentru ca au reusit, noi restul , suntem minunati pentru ca inca incercam voluntar sau involuntar sa schimbam ceva in noi si pentru noi. Cati reusim? Ce conteaza ! Nu suntem aici pentru a face statistici pentru altii sau cu altii, important este ce reusim sa facem pentru noi, sa schimbam in noi astfel incat pe parcursul acestui drum sa fim fericiti de tot ce am trait si am experimentat.

Asadar, sper sa reusim cat  mai multi sa lasam in urma”prietena „aceasta, cautand sa vedem, atunci cand o simtim prezenta, de unde vine si ce ne-a facut sa revenim la ea.

As mai adauga doar atat, A FI DIFERIT, ALTFEL ESTE COOL !!!!!!

Nu te amesteca in multime pentru a apartine multimii !

Lasa multimea sa te descopere asa cum iti place tie sa fii !!!!