Uneori, sufletul imi cere ajutorul. Nu il aud si nici macar nu caut sa incerc sa il aud. Poate din prea multa preocupare a ceea ce fac zilnic, minut de minut, si ceea ce de fapt conteaza doar partial. Imi petrec timpul incercand sa organizez lucrurile astfel incat sa functioneze asa cum cred eu ca ar trebui, asa cum cere societatea si cei din jur si de cele mai multe ori sfarsesc obosita sau ostenita de tot si toate.
Cand nu ma opresc din rutina zilnica, EL , sufletul, ma duce pe culmile greului pentru a vedea cat pot duce si cand ma opresc. Ma trezesc atunci undeva sus de tot, parca pe marginea unui drum care sta sa cada, si realizez ca nu tot din ceea ce fac este util sau placut. Caut atunci bucuria lucrurilor mici, bucuria oamenilor din jurul meu care parca apar de nicaieri, veseli si zambitori, plini de energia ce mie parca imi lipseste.
Zambesc vietii, in timp ce ma imbrac asa cum nu am facut-o de mult, imi iau poseta si ies pe usa casei dar si pe usa corpului meu. Gasesc caldura de afara ca o esarfa ce parca se aseaza usor pe umerii mei, iar adierea vantului este ca o palma fina ce imi cuprinde obrazul. Nu ma mai grabesc, am hotarat sa am timp azi pentru mine, sa imi fac timp, si parca uitandu-ma la ceas acesta isi misca in reluare acele micute.
Acum SUFLETUL este multumit si linistit. S-a domolit acel murmur interior, acea vibratie de energie mai puternica decat corpul meu, iar in locul lor s-a instalat linistea.
Lasa-te liber atunci cand simti ca e prea mult, cand obosesti sau pur si simplu cand vrei sa schimbi ceva, sa devii pentru o clipa altceva !!!!
Alte articole
