Nu am cerut acceptul mamei pentru a prelua textul deoarece m-am gandit ca fiind deja pe siturile de socializare nu s-ar supara daca as prelua si adauga ceva, ci din contra s-ar bucura ca poate cineva, undeva ar incepe sa se gandeasca si la acesti copii minunati.
Copilul meu nu are autism, insa de cele mai multe ori am impresia ca are lumea lui paralela de a mea sau a scolii. Nu intelege lucrurile simple care sincer mie mi se pare foarte „logice” si normale, insa reuseste sa rezolve probleme de adevarata logica fara sa poata detalia cum si de unde a scos raspunsul. Raspunde cu o seninatate iesita din comun :” dar mami asa este normal !” si eu evident ca un om care trebuie sa se convinga mai cer o parere si imediat sunt intrebata :” dvs ati rezolvat problema?” iar eu ma grabesc sa raspund :” nu eu, ci copilul meu. oare asa trebuia?”. Privirea celuilalt adult este clara si putin nedumerita de mirarea mea:” Evident ! Era foarte clara rezolvarea!”
Si uite asa am incetat sa ma mai mir de faptul ca da, ea poate sa rezolve ceva ce mie mi se pare imposibil sau fara „o anumita logica”.
RADU este un baiat minunat, doar din ceea ce am citit despre el. Ar putea schimba multe lucruri daca cineva ar dori sa il asculte macar, sa vada ca DA ASA ESTE LA SCOALA in pauze, cum spune el, ceea ce din pacate nu este bine deloc, insa de cele mai multe ori este locul unde copiii ” perfecti de acasa” gasesc locul de refulare pina sa ajunga parintii dupa ei , cand redevin perfecti.
Imi permit asadar sa pun cateva randuri din gandurile tale Radu draga, cu speranta ca poate cumva , intr-o zi ne vom intilni. Esti MINUNAT si tu stii asta, fara sa astepti alte confirmari !
” Eu sunt parţial de pe altă planetă”, a început el. “Eu sunt jumătate de pe lumea asta care se vede şi jumătate din aceeaşi lume, din viitor. Sunt unul, dar sunt în două locuri în acelaşi timp, pentru că acele două locuri se suprapun. Oamenii s-au mutat de pe Pământ pe o altă planetă, iar planeta aceea se numeşte Doror. Eu sunt deci din viitor şi am fost de fapt un accident. La naşterea mea, spaţiul s-a pliat, iar eu am devenit punctul de legătură între cele două lumi. Mama mea de pe Doror e Manatina.”
Acolo, oamenii se nasc fericiţi. Există şi nişte roboţi care sunt foarte asemănători cu oamenii de-acum. Diferenţa între un robot şi un om este că un robot trăieşte, iar un om este.
Mama mea m-a întrebat o dată dacă mie mi-e frică să trăiesc. Da, mi-e frică să trăiesc. Eu vreau să fiu. Voi mă obligaţi să trăiesc, iar eu vreau să fiu. Oamenii nu sunt obligaţi să trăiască în acea lume. O lume în care oamenii sunt obligaţi să trăiască nu-i o lume bună. Aici te obligă lumea din jur… e un cerc vicios. Eu trăiesc pentru că el trăieşte, el trăieşte pentru că tatăl lui a trăit. Eu nu spun că sunt obligaţi să trăiască pentru că nu vor să moară.
Nu în sensul acesta vorbim, opusul lui a trăi este a fi. în sensul fizic, eu trăiesc şi aici şi acolo, dar în sensul metafizic aici trăiesc, acolo sunt. Acolo nu mă îmbracă nimic, hainele se creează pe mine, eu pot să văd ce e în acel dulap fără să-l deschid. Acolo, dacă vrei să ajungi dintr-un loc în altul, te transmiţi.
Acolo nu exişti fizic. Acolo nu trebuie să te adaptezi, pentru că n-ai la ce să te adaptezi. Acolo, fiecare depinde de restul lumii, dar restul lumii nu depinde de fiecare.”
