„Palm trees in the snow”

Cu trupul acoperit de o esarfa subtire de matase si parul ascuns sub un turban, imi odihnesc sufletul pe marginea casacadei, ascultand susurul apei.In departare se aud frunzele de palmier in bataia vantului cald.Aici totul este diferit si parca te invita la o liniste de nerecunoscut fata de galagia orasului unde totul zumzaie, se agita si este contra timp. Ceasul si telefonul si-au luat concediu acum, iar in linistea lor ne intoarcem sufletele catre simplitatea acelui sat uitat de lume, unde copiii alearga desculti intr-o normalitate greu de imaginat, fara jucarii sau haine sofisticate, fara vesela sau mincare cu denumiri sofisticate.

Cobor din spatiul meu si ma cufund in linistea satului, alergand cu picioarele goale prin nisipul fin catre valurile marii.In linistea serii se aud usor cantecele parca desprinse din vazduhul fermecat plin de culorile curcubeului. Niciodata cerul nu a fost atat de fascinant, niciodata nu am avut timpul de a asculta si a vedea simplitatea.

Degetele tale imi ating usor ochii caprui continuandu-si drumul catre nasul mic cuprins de mirosul crud si verde al padurii din jur. Iti simt privirea lasandu-se pe umarul meu, iar respiratia imi atinge incet ceafa mangaind-o ca atingerea unei esarfe.

Cantecul acela imi duce mintea departe, in timpul acela trecut, ca si cand totul ar fi prezent aici si acum.

Pasesc catre tine si ma las purtata inspre ceea ce numesc „Palm trees in the snow” !