Fiecare spune ca este constient, ca stie clar la ce sa se astepte, ca situatia aceasta are clar in mintea sa rezolvarea corecta, insa odata ajuns in fata acelui lucru sau situatie lucrurile se schimba.
Cei care sunt deschisi, constientizeaza atunci prin prisma semnalelor date de corpul lor, ca de fapt nu erau nici macar un sfert pregatiti, ca de fapt undeva in adancul lor era un sentiment ciudat, numit nu frica, ci mai degraba o „neapartenenta”.
Dar oare trebuie sa apartinem cuiva sau unui lucru? Nu apartinem lui Dumnezeu, sau acelei puteri in care credem si asta e suficient?
Da, poate ca da. Dar pana sa vedem, sa simtim, si sa analizam ce doreste sa ne transmita corpul, inca ne zbatem.
Gasim raspunsul, vedem cum lucrurile se leaga, si realizam apoi ca trebuie sa fim curajosi si puternici, pentru ca Dumnezeu este acolo langa noi, iar noi putem sa facem orice ! Iar cine trebuie sa fie alaturi de noi, este cu trupul si cu sufletul pentru ca asa simte , fie el din familie sau nu, de aici sau din alte lumi.
De ce altii nu simt sau nu vad aceste lucruri, m-ar putea intreba cineva.
Pai, cred ca nu toti suntem pregatiti sa fim sinceri. Sau poate ca ego-ul este inca mult prea prezent la unii oameni, insa atunci cand vor simti semnele subtile ale corpului meu sau al tau, acest lucru se va simti mult mai profund. Imi imaginez ca poate fi asemanat cu durerea ingerului cazut pe asfaltul rece in devenirea umana, din filmul City of Angels.
Poate gresesc, si poate ca nu vor simti nimic nicicand, si poate ca nici macar nu este treaba mea!
Important este sa fim sinceri, sa fim atenti la noi, la ceea ce simtim, la ceea ce corpul nostru ne transmite si vom reusi sa ne raspundem la multe intrebari si mai ales vom rezolva multe dileme !!
Va pup cu drag si multa caldura!
Alte articole
Curatenie !
Ramai ceea ce esti!
