” Am cazut din cauza ta si a prietenului tau ” spuse copila uitandu-se catre mine si apoi catre cer.
„EL asculta mereu de tine” bolborosea in timp ce mergea pe strada cu ochii in pamint.
M-am uitat la ea si am izbucnit intr-un hohot de ras. In supararea ei, copilul de fapt isi exprima intr-un alt mod credinta. Ea chiar credea ca EL, prietenul meu, Dumnezeu, fusese pentru o clipa complicele meu.
Mi-a fost draga naivitatea si copilaria ei, credinta exprimata altfel, gandul ca acea putere poate fi aici si acum cu noi.
Asa ar trebui sa credem de fapt toti mereu, in orice moment sau in orice clipa, indiferent de ceea ce am gandit a dori sau a se intimpla. Lucrurile vin atunci cand avem nevoie de ele: bune sau rele depinde de ce anume are nevoie sufletul nostru sa experimenteze. Daca nu inveti sa te opresti, primesti mereu un stop in ceea ce faci pana deschizi ochii.. Apoi, vine acel ceva simplu, binele, care curge intr-un fel ……altfel …….as putea spune. Este ceva anormal pentru multi, insa pentru tine reprezinta firul legaturii cu Dumnezeu.
Relatia mea cu Dumnezeu este eterna ! Conversatiile mele cu Dumnezeu sunt atunci cand simt, acolo unde simt, si de cele mai multe ori raspunsurile vin inainte sa ma gandesc la ele.
Ne lasam preocupati de cei din jur pentru care poate ceea ce ne dorim sau ceea ce facem noi e bizar. Ne afecteaza prea mult cuvintele lor! Atunci insa cand vorbele lor nu mai conteaza, atunci totul se transforma, dispare, ca si cum nu ar fi fost spus vreodata.Si nu mai revine la noi !
Relatia cu Dumnezeu oricare ar fi EL, relatia cu puterea divina sau interioara in care crezi tu, aceea este relatia ce iti aduce implinirea sufleteasca !
Te iubesc om bun oricare ai fi tu !
Minunat. In mjlocul nostru EL este si va fi, fara indoiala.
O zi cu bucurie !