„Mirror mirror on the wall !!” replica dintr-o faimoasa poveste, dar oare cati avem puterea sa ne intrebam CINE SUNTEM NOI?Ce mai facem? Cum suntem astazi? Cum am fost ieri?
Zilele se scurg rapid, si trecem usor, usor peste tot si toate fara a avea o clipa de ragaz. Daca ne oprim si ne privim in oglinda am reusi sa vedem ce anume ne dorim sau ce anume ne face fericiti, nefericiti.
Pentru mine oglinda nu este neaparat acel obiect pe perete in care ma vad, ci de cele mai multe ori este sufletul meu. Il intreb cum este sau cum se simte si daca am timp pentru el il pot intelege. Imi arata mereu prin ceea ce fac, cum ma simt, cum merg sau cum sunt ce nu este bine sau ce ar trebui sa fac.
Ma oboseste de multe ori neatentia persoanelor, sau lipsa lor de interes fata de ceea ce trebuie sa faca deoarece este munca lor, insa seara stand eu cu mine realizez ca pentru unii munca este ceva mecanic, lipsit de interes, este doar un venit, de care in final ajung sa nu se bucure pe deplin pentru ca este facut fara bucurie. Lipsa lor de interes este de fapt neatentia fata de ei, de viata lor, supararea de pe fetele lor este tristetea vietii lor. Atunci imi dau seama ca am gresit si ma impac cu fiecare in mintea mea.
Oglinda mea e mereu plina de mine ! Sunt eu si sunt cuvintele mele scrise mereu altele, mereu altceva, astfel incat mintea mea sa nu se invete si sa ignore ceea ce trebuie sa vada!
Oglinda mea este acum impartita cu oglinda copilului meu. Suntem noi acolo unde orice am spune sau am scrie , nimeni nu ne cearta, nimeni nu se supara, acolo este doar iertate si impacare!
Cauta si tu oglinda sufletului tau !
Aloha .
Raspunsul meu a venit odata cu articolul tau. Georgiana ar spune din nou…sincronicitati si are dreptate. Nu mai stiam unde sa caut raspunsul meu si DA, trebuie schimbat mesajul de pe oglinda mea.
Te imbratisez si iti multumesc pentru azi .
Cu drag! Ma bucur mult.