Cand lumea devine una cu universul, cand bratele tale se transforma in aripi, cand ochii tai luceasc precum stelele noaptea, atunci stiu ca este timpul sa pleci…..Iti deschizi larg aripile si zbori catre un alt tarim din care vei fi mereu alaturi de mine sau de noi.
Alegi sa fii aici sau alegi sa fii acolo.De fapt sufletul alege inainte de a cobori printre noi. Ne trezim apoi , in lumea aceasta reala si ne dorim sa fim si sa devenim ceva fara a ne intreba sufletul pentru ce anume a venit . Devenim prea ocupati de munca si de rostul nostru, uitand ceea ce este important:sufletul. Aceea parte din noi care are nevoie de asa putin pentru a se bucura, pentru a fii fericit.
In tumultul vietii ne aducem aminte de noi din cand in cand , in momentele de tristete cand ne promitem solemn ca de maine va fi altfel. De maine voi conta doar eu ! Dar zumzetul a ceea ce ne inconjoara ne face din nou sa uitam si sa mergem mai departe manati parca intr-o lupta de avea de toate pentru orice situatie sau pentru orice nevoie.
Suntem limitati de mici, cand a minca incet devine „hai repede ca nu avem timp” sau a umbla pe afara incaltat este o necesitate, doar pentru ca asa se face, cand a scrie pe oglinda devine „nu e voie sa scrii acolo, pentru asta exista foi” si multe altele.
Dar ne-am gandit un minut ce sentiment de bucurie poate fi sa stai descult atunci cand simti? sa scrii sau sa desenezi oglinda din casa cu sentimentele tale? sa maninci usor si incet ca si cand timpul nu ar exista?
Ei bine, daca am face macar un lucru din toate acestea sau din multe altele am descoperi de fapt ca NE-AM INTILNI NOI PE NOI ! Si cati oare avem curajul a sta fata in fata cu noi insine? Cati oare ne facem timp pentru noi?
Eu am invatat (si inca mai invat ) sa fac si sa spun de cate ori simt nevoia, doar atat:
„Opreste timpul pentru tine atunci cand sufletul o cere, ramai cu el si asculta-i glasul. Descalta-te copile si alearga in caldura verii printre oamenii plini de griji si obiceiuri, imbratiseaza pomul de linga tine daca asta simti, aseaza-te pe o banca si intinde fata catre soarele puternic. Zambeste atunci cand totul pare sa se opreasca in loc , citeste cartea pe care o iubesti dar care sta in raft de ani de zile, danseaza doar pentru tine daca simti ca ai putea sa zbori, sau cu alte cuvinte TRAIESTE FIECARE CLIPA CA SI CAND AR FI ULTIMA din acea zi.”