„Mama, vrei sa iti fac vant cu ziarul? intreba copila stand cu pletele balaie in razele soarelui”.
Si inchizand ochii usor, intinsa pe banca de lemn, am simtit parca un aer ecuatorial de jur imprejurul meu. Adierea usoara pe care o simteam de la ziarul copilei era ca o adiere a unei frunze mari menite sa ma ajute sa nu ma pirlojesc in soarele puternic.
Am atipit cateva minute si m-am trezit in visul meu, pe malul marii, imbaiata de bunatate si liniste.
Intre timp, copila se descalta si incepu sa alerge fericita in sosete dupa gizele rosii care erau nenumarate.
„- Mama, astazi este ziua gizelor! se auzi un strigat cristalin !” dar nu am deschis ochii pentru ca era asa de bine. Sa poti sa te intinzi in soarele cald pentru cateva minute, sa lasi totul sa se piarda in aerul cald si sa te umpli de bucuria primaverii care apare incet, incet.
M-am ridicat de pe banca din fata blocului revenind usor usor la realitate.M-am uitat la copila mea cata fericire putea sa emane jucandu-se cu gizele, desculta pe beton.
Intinde mainile catre soarele ce tocmai a aparut pe cer! Umple-ti sufletul si inima de caldura lui si simte cum prinzi din nou viata ! Descalta-te daca asta simti, pentru ca nimeni nu iti va spune nimic !
Fii ceea ce vrei sa fii si viata ta se va schimba pentru o clipa !