Cand oamenii sunt altceva decat par, te intrebi daca faci parte din aceeasi lume cu ei sau din nou TU esti diferit? Poate ca de fapt lumea este aceeasi, acelasi univers, acelasi cerc de oameni dar poate ca tu te schimbi. Incepi sa realizezi ca te bucuri de lucruri simple, ca nu vrei laude si aprecieri, ca nu vrei ca cei de la masa ta sa stea sa te asculte de rusine sau de jena, vrei doar sa fii tu ! Vrei de fapt sa te simti bine linga si cu cei din jurul tau.
Povestea lor sau a ta , schimbul de discutii sau de opinii, ceea ce trebuie sa facem sau ceea ce ne dorim sa realizam ar trebui sa ne aduca mai aproape unii de altii.
Am realizat insa de cateva zile ca majoritatea oamenilor traiesc prin altii, sa arate lumii ce si cat pot, traiesc pentru aprecierea altora sau se hranesc pur si simplu cu energia si puterea celorlalti.
M-am necajit la inceput, dar mi-am dat seama ca „unul mic nu poate avea idei mari” *(asa cum gandesc ei) nu conteaza de fapt daca ai in suflet aceea bucurie de viata. Daca ai energia de a fii vesel si a trai liber cu putin sau cu mult, cu iubire, in iubire si prin iubire, cu si prin energia tuturor lucrurilor care ne inconjoara.
Asadar dragii mei nu va port pica ! Eu chiar va cer iertare deoarece aici, in aceasta poveste, Eu sunt intrusul !
Dar sincer, lumea mea este mult mai plina : de iubire, de dragoste, de bunatate, de copilarii, de mine, de Dumnezeu !