„Ma intind dornica de lumina si iubire de viata, si cu fiecare frunza mica sau mare descriu evolutia mea aici pe pamint. Cand cade la pamint urmeaza o alta care ii va lua locul si in fiecare zi, frunzele mele tanjesc dupa lumina zilei ce sta sa apara. Cand iarna se lasa peste umerii mei goi, ma inclin ca intr-o rugaciune, gandindu-ma parca la tot ce a fost cald si frumos peste timp. Ma rog sa-mi fie cald si bine si acum, acoperita de zapada moale si pufoasa, sa pot trece peste ceea ce va fi, in asteptarea frumusetilor de maine si a celor care vor urma.”
Uitandu-ma la poza acesta am realizat ca in biroul meu am un tablou care sta de cativa ani pe perete cu un copac imens, jumatate verde si plind de frunze, si jumatate cu cregile goale.
Doar astazi am vazut tabloul pe intregul lui, si am descoperit ca partea cu frunze a copacului este pe tarimul inghetat iar partea goala este pe tarimul verde !
Descoperim tarziu lucrurile care stau in fata noastra si care sunt atat de clare!
Nu avem timp pentru micile detalii care fac diferenta de cele mai multe ori, sau care ne dau raspunsuri. Si cata lumina se face in suflet cand descoperim detaliile acelea pe care poate le asteptam de o viata sau care dadeau sens multor lucruri.
Cand totul este inghetat undeva exista ceva care prinde viata, unde totul este verde exista ceva care isi inceteaza existenta, si uite asa am realizat ca tabloul meu imi arata: ciclul vietii !
„Opreste-te pentru o clipa dragul meu calator, si incarca-te de frumusetea vietii azi si acum! „
Alte articole
Buna draga mea,
E minunat cand gasesti timp pentru tine , cand primesti raspunsuri nebanuite. Daca nu le primesti atunci, semnele incep sa apara si iti dai seama ce simplu ar fi sa-ti dai timp sa vezi ce nu ai vazut pana atunci.
Ma regasesc in ceea ce scrii si te indemn sa continui. Eu sunt aproape, incarcandu-ma de frumusetea vietii azi si acum.