„EA”………………

Pentru unii dintre noi este parte din viata noastra, pentru altii este ceva ciudat, neexperimentat, iar pentru altii este neimportant atata timp cat nu sunt direct implicati.

Imi este greu sa ii dau o definitie, sa spun ca EA pentru mine este BOALA sau EA pentru mine este MOARTEA. In viata mea de cele mai multe ori a fost complexa aceasta EA, le-a avut pe toate asa incat sa pot simti si trai fiecare sentiment in parte de la inceput pina la final, de la copil la adult, vazand-o cum se manifesta fiintelor dragi mie.

Stacey Kramer primise si EA, la un moment dat al vietii un ” Cadou„(asa descrie ea ceea ce i s-a intimplat), si astfel am realizat ca de fapt ceea ce mi-am dorit trebuie sa si indeplinesc, si anume sa scriu ceea ce simt eu despre aceasta „EA”.

De multe ori credinta puternica o ajuta insa pe EA sa nu ajunga la final, sa ramina la etapa experimentarii, la etapa de „cadou” in care primesti tot ce ti-ai dorit vreodata: atentie, iubire, importanta, esti doar TU peste tot, desi ti-ai dorit toate acestea in alt context pe care DA ai uitat sa il mentionezi.

Unii reusesc prin ceea ce primesc sa se redescopere sau sa descopere adevarata VIATA, altii insa se retrag neputand face fata acestui „cadou”.

Mama mea era un om credincios, puternic, plina de viata si energie, frumoasa, desteapta, era exact asa cum trebuia sa fie! Insa „cadoul” ei venit dintr-o dorinta interioara , aceea de ” a fi vazuta de toti asa cum este cu adevarat” a fost exact opusul a ceea ce si-a dorit, transformandu-se in „ascunsa si neinteleasa de toti”.

Lipsa unui prieten adevarat care sa te ajute sa gasesti calea, lipsa puterii de a merge mai departe, oboseala aparuta pe parcurs te fac de multe ori sa renunti in loc sa cauti de „deschizi capacul cadoului si sa iesi la lumina”.

Ce usor de spus, nu?

Neputinta scoate din noi partea intunecata, egoismul si rautatea, care de fapt sunt lucrurile ce trebuie rezolvate.

Aratam lumii ca noi suntem capabili sa facem totul singuri, ca nu avem nevoie de ajutor ca stim ce, cum si cand trebuie facut, ca stim ca Dumnezeu este cu noi si tot asa.Dar ne-a intrebat cineva toate acestea sau de fapt ne gandim iar si iar la altii cand de fapt NOI suntem cei directi implicati in acel “cadou”?

Nici macar nu realizam ca acum viata noastra incepe DOAR PENTRU NOI.

“Cadoul” nostru sau “ EA” devin momentul nostru de cautare si gasire a linistii si pacii, a iubirii interioare, a iubirii lui Dumnezeu, a noastra ca suflet, fara sa mai existe cineva.

Nici mama si nici alti prieteni dragi mie nu au reusit sa gaseasca puterea de a deschide capacul cadoului de tot. A fost prea mult, prea greu, prea devreme sau prea tarziu!

A fost asa cum doar sufletul lor stie!

Pentru mine acele sentimente traite linga si cu fiecare in parte m-au facut sa ajung azi aici, m-au facut sa ma gandesc mai mult la cine sunt eu de fapt,m-au ajutat sa il gasesc pe Dumnezeu !