„Si ce daca desenul meu are ai multe desene intr-unul singur, nu are oameni frumos desenati, copaci cu ramuri ample si pline de frunze?”
De ce trebuie sa fie asa cum TU sau EL il vede?
In mintea mea imaginile acestea vorbesc, sunt pline de valoare si conteaza. Omul acela slab si mic, apa aceea in care sunt pesti, floarea mea ajunsa la cer, toate au un sens: omul este mare si puternic, apa este limpede plina de pesti si broscute vesele pline de viata, iar florile mele sunt atat de mindre de ele incat sunt exact acolo unde trebuie sa fie!
Uneori cuvintele se aseaza in mintea noastra ca niste sabloane. Avem blocaje doar cand le auzim poate de frica de a gandi mai departe. Copiii si mai apoi oamenii mari uita ca fiecare ESTE unic, si ca putem indeplini visele mintii noastre proiectand si vizualizand ceea ce ne dorim!
Cautam in permanenta ceva. Ne dorim tot timpul altceva, pentru ca noi oamenii suntem in competitie cu cineva. Scoala ne invata de mici ca trebuie sa fim in COMPETITIE, doar asa ajungem cineva si undeva.Dar nimeni nu poate sa ne spuna ” daca vei invata de 10 vei ajunge cu siguranta medic”. Poate oare cineva sa aiba raspunsul acestor intrebari?
Nu! Trebuie insa sa facem sau sa invatam , sa ne comportam, trebuie sa mincam sau trebuie sa ne imbracam intr-un anumit mod gandit de fiecare in modul lui, iar apoi trebuie sa fim mai buni decat x sau y, trebuie sa fim mai cuminti si tot asa.
Mi-am dat seama ca ar trebui sa facem Theta, Yoga sau meditatie de mici, sau poate chiar sa avem o materie de acest fel la scoala.Si in acest fel poate ca aceasta COMPETITIE ar fi inteleasa drept un JOC al COPILARIEI.
Stim ca orice JOC are reguli, altfel mintea noastra ar incerca sa isi creeze propriile reguli. Ea, ” mintea” am realizat ca functioneaza sau mai bine spus se alimenteaza cu ceea ce noi producem: fiecare gand sau idee pune mintea la treaba. Depinde de fiecare cu ce doreste sa o „alimenteze”.
” – Usor de spus” mi-a spus cineva intr-o zi.
” – In lumea ta totul e perfect! ”
Ma bucur ca asa se vede dinafara, deoarece inseamna ca mintea mea a inceput sa invete cum sa functioneze normal, si eficient pentru mine.Si eu ca oricine am scapari, greseli, etc insa incerc sa le constientizez si poate ca atunci „lumea mea devine perfecta” cum spun unii.
In copilarie, „lumea mea” era competitia, pentru ca asta mi se spunea zilnic.Nivelul de programare a mintii de atunci realizez ca nu avea efectele de acum. Simplitatea de atunci era cu siguranta si o protectie a noastra.
Stiu ca fiecare are puterea de a gasi calea pentru a transforma greul intr-un Joc al Copilariei indiferent de varsta ! Si mai stiu ca trebuie sa avem incredere in puterile noastre !
Alte articole
„EA”………………
Bali – tarimul sufletului nostru
